Femeia le privea fără să priceapă.
— Ce este asta?
Andreea a zâmbit printre lacrimi.
— Casa ta.
Elena a ridicat brusc privirea.
— Nu… nu trebuia…
Oana i-a strâns mâna.
— Ba da. Ani întregi ai împărțit cu noi tot ce aveai, chiar și atunci când nu-ți ajungea nici pentru tine.
Avocatul a deschis mapa și a spus calm:
— Fiecare dintre ele a contribuit. Au cumpărat o casă aproape de oraș. Cu grădină, verandă și o bucătărie mare, exact cum ai visat mereu.
Elena nu și-a mai putut stăpâni lacrimile.
Și-a dus mâinile la față și a început să plângă în hohote.
În mintea ei reveneau toate nopțile în care împărțea o singură pâine în cinci bucăți, toate iernile în care cosea haine vechi ca să le țină de cald și toate serile în care adormea flămândă doar ca ele să aibă ce mânca.
O resto si pe aver rig
