Vestea s-a răspândit repede prin oraș. Unii angajați erau neliniștiți. Se temeau că schimbările vor aduce reduceri, restructurări și haos.
Alexandru a convocat o adunare generală la depozitul central din Craiova.
Nu a vorbit despre profituri.
Nu a vorbit despre cifre.
A vorbit despre oameni.
„Dacă un client intră flămând și pleacă umilit, vom pierde mai mult decât vânzări”, a spus el. „Am pierdut ceva din noi înșine.”
S-a lăsat o tăcere deplină.
Apoi a anunțat primul program al fundației: fiecare magazin va avea un raft special cu produse alimentare de bază – făină, ulei, zahăr, conserve – finanțate de fundație, pentru familii aflate în nevoie reală, recomandate de primării sau biserici.
Fără fotografii.
Fără publicitate.
Pur și simplu ajutor.
În lunile următoare, am văzut lucruri pe care nu le mai văzusem în șaptezeci de ani de funcționare.
O resto si pe aver rig
