Lumina orașului se reflecta în asfaltul ud.
— Crezi că am făcut bine?
A oprit pentru o clipă la semafor și s-a uitat direct la mine.
— Allison… omul care te iubește nu se bucură când te vede mică.
Cuvintele lui au intrat direct în mine.
Simple.
Dar adevărate.
Când am ajuns acasă, pe terasa apartamentului meu era liniște. Fără țipete. Fără priviri ironice. Fără oameni care să mă măsoare după haine sau trecut.
Doar liniște.
Telefonul s-a aprins din nou.
Un mesaj de la Andrei.
„N-am știut niciodată cine ești cu adevărat.”
Am privit ecranul câteva secunde.
Apoi am șters mesajul.
Pentru că problema nu era că nu știa câți bani am.
Problema era că nu încercase niciodată să afle cine sunt.
M-am dus spre oglinda din hol.
O resto si pe aver rig
