Soția lui a început să plângă.
„Am făcut-o pentru noi…”
Gheorghe a închis ochii pentru o clipă.
„Nu”, a spus el încet. „Ai făcut-o pentru tine.”
A doua zi dimineață, stătea din nou pe aceeași bancă din parc.
Soarele îi încălzea fața.
Bastonul era lângă el, dar nu-l mai strângea cu disperare.
Pentru prima dată după mult timp, nu se simțea pierdut.
Auzise adevărul.
Îl înfrunta.
Și, deși pierduse o viață construită pe minciuni, câștigase ceva mai simplu.
Libertatea de a o lua de la capăt.
O resto si pe aver rig
