Nu mai aveam cuvinte.
Toți anii în care m-am văzut pe mine drept fiul exagerat.
Toate momentele în care m-am simțit vinovat că nu dau destul.
Totul începuse cu mult înaintea mea.
— Și mama știa? am întrebat încet.
Unchiul Sorin a râs scurt, fără urmă de veselie.
— Ea îl proteja.
Am închis ochii.
Atunci am priceput ceva dureros: nu eram doar portofelul casei.
Eram înlocuitorul tatălui meu.
Aceasta este o poveste bazată pe informații fictive și nu trebuie luată ca atare. Este o poveste recreațională ca oricare alta, iar asemănările cu viața reală sunt pur întâmplătoare.
O resto si pe aver rig
