Pașii refacerii încrederii
Reconstrucția n-a fost un sprint. A început cu recunoașterea răului, nu cu promisiuni grandioase. Au urmat întrebări oneste, stabilite de comun acord: câte sunt necesare pentru înțelegere și unde se oprește detaliul care re-traumatizează. Au creat o rutină de „check-in” emoțional, scurtă și constantă, pentru a evalua starea fiecăruia fără a transforma fiecare seară într-un proces. Au reînvățat gesturi simple – anunțuri la timp, respect pentru programul celuilalt, disponibilitate reală – care, strânse laolaltă, țes din nou minimul de încredere. În tot acest timp, compasiunea a însemnat să vezi omul din spatele greșelii, iar limitele au însemnat să nu lași greșeala să se repete.
O resto si pe aver rig
