Am văzut atunci cât de obosită era, de fapt.
Ani întregi dusese totul singură.
Frica.
Durerea.
Responsabilitatea.
— Acum două luni a reapărut, a continuat ea încet. Cătălin. A venit aici.
Mi s-a făcut frig.
— Ce voia?
— A crezut că tatăl tău a ascuns bani sau niște documente înainte să moară.
M-am uitat instinctiv spre cutia cu amintiri.
Și atunci am înțeles.
Nu scrisoarea era cel mai important lucru din pod.
Ci ceea ce putea fi ascuns lângă ea.
În noaptea aceea am răscolit împreună toate cutiile vechi.
Iar într-un dosar maro, ascuns sub fundul unei valize, am găsit exact ce căuta omul acela de ani întregi: acte, extrase și dovezi care arătau cine îl amenințase pe tata înainte să moară.
A doua zi dimineață, Adriana a mers direct la poliție.
Două săptămâni mai târziu, Cătălin Dobre a fost arestat într-un dosar mai vechi de șantaj și recuperări violente.
Iar eu… pentru prima dată în viață, am simțit că știu adevărul despre tatăl meu.
Nu fusese perfect.
Făcuse greșeli.
Dar până în ultima clipă încercase să ne protejeze.
O resto si pe aver rig
