Inima mea a tresărit dureros.
— Dar nu ți-a plăcut niciodată de ea. Tot timpul păreai rece.
Sera a zâmbit amar.
— Pentru că mi-a interzis să-ți spun că ne cunoșteam.
— De ce?
A ridicat privirea spre mine. Ochii îi tremurau.
— Îi era teamă că nu mă vei mai putea privi la fel.
Mă zgâriam deja pe interior de confuzie.
— Despre ce vorbești, Sera?
Ea a inspirat adânc.
Apoi mi-a spus cuvintele care mi-au sfâșiat lumea:
— În terapie… mama ta mi-a mărturisit că tu nu ești fiul ei biologic. Că te-a adoptat. Ilegal.
Simțeam cum mă prăbușesc.
— Minți…
— Nu mint!, a ridicat ea vocea. Mi-a spus că te-a luat când aveai două luni, de la o femeie care nu putea să te crească. A plătit, a ascuns actele, totul a fost aranjat. Tu ai crescut fără să știi. Eu… am aflat întâmplător, într-una dintre ședințele în care s-a deschis prea mult.
Mă durea tot corpul.
Nu aveam aer.
— Și mesajul de pe telefon?
Sera a privit în jos, rușinată.
— Mama mea știa și ea adevărul. Voia să mă protejeze. Credea că dacă intru în familia ta, voi aduce la suprafață lucruri care nu trebuie scoase la lumină. Mi-a zis să renunț. Că adopția ilegală poate distruge tot.
Eu am refuzat. Te iubeam deja.
Ochii mei s-au umplut de lacrimi. Dar ceva nu se lega.
— Și mama mea? De ce avea telefonul tău?
A urmat o pauză lungă, apăsătoare.
Sera și-a mușcat buza. A închis ochii o secundă și, când i-a deschis, păreau altcineva. Mai obosiți. Mai triști.
O resto si pe aver rig
