Oameni obosiți veneau acolo să respire liniște.
Iar eu, încet-încet, am început să trăiesc din nou.
Frații mei au încercat să conteste actele.
N-au avut ce face.
Totul era legal.
Într-o duminică de toamnă, am primit încă un plic.
Era de la notar.
Înăuntru era ultima fotografie făcută cu mama, aici, la pensiune.
Pe spate scria tremurat:
„Nu cine stă lângă tine când ai bani contează.
Ci cine îți ține mâna când uiți tot.”
Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.
O resto si pe aver rig
