Există și o altă față a acelor ani, pe care mulți o evocă azi. Locul de muncă era relativ sigur. Chiria la stat era mică în raport cu salariul. Taberele școlare, excursiile cu clasa, trenul spre mare, serile de la discotecă în căminul cultural au rămas amintiri frumoase pentru mulți. Vecinii se ajutau între ei. Unul aducea carne de la țară, altul făcea rost de piese auto, altul “avea relații” la magazin. Rețeaua de sprijin dintre oameni compensa parțial lipsurile create de stat.
De aici vin și discuțiile de azi. Unii spun că “se trăia mai bine”. Alții răspund că “a fost groaznic”. Ambele perspective pornesc din experiențe reale. Pentru cine a crescut copil într-o familie unită, cu părinți angajați și cu bunici la țară, copilăria a putut fi luminoasă, în ciuda regimului. Pentru cine a trecut prin anchete, dosare, interdicții de profesie, avorturi clandestine, cozi umilitoare, imaginea este complet diferită.
Ca să înțelegi cu adevărat anii 1965-1989, trebuie să pui toate aceste straturi unul peste altul. Aprovizionarea din anii 70 și cozile din anii 80. Taberele pionierilor și frica de Securitate. Siguranța locului de muncă și lipsa totală a libertății de a spune “nu” sau “nu sunt de acord”. Numai așa se vede tabloul întreg al vieții în comunism. Nu doar ce era pe masă, ci și cât costa, în tăceri, în frică și în compromisuri.
Aceste decenii reprezintă o lecție importantă despre adaptabilitatea și reziliența unei populații în fața schimbărilor economice și sociale. Moștenirea acelor vremuri rămâne vie în memoria colectivă a românilor, oferind o perspectivă asupra vieții din timpul regimului comunist.
Oare se făcea carte pe vremea lui Ceaușescu?
Exceptand nostalgicii incurabili ai vremurilor ceausiste, aud acea melancolie transformata intr-un soi de certitudine si din gura unora care, desi nu sint nostalgici impatimiti, au acest derapaj de la realitate in ceea ce priveste Scoala romaneasca de dinainte de ’89. Pe vremuri, spun acestia, se facea carte, nu ca acum.
Elevii de astăzi sunt în ton cu moda, dar în anii comunsmului uniforma era obligatorie. Fetele aveau părul strâns în codițe și purtau cordeluță, iar băieții aveau cravată și costum. Uite cum învățau elevii în comunism!
Ținutele din școlile de astăzi sunt la opusul celor din comunism. Învățătoarele, profesorii și elevii de astăzi în pas cu moda.
Sa fie adevarat? Se facea mai multa carte inainte de Revolutie? Erau manualele mai bune decit cele din prezent? Erau profesorii mai bine pregatiti decit cei de azi? Invatau mai mult elevii de atunci decit cei de azi? Era o programa mai „sanatoasa“, scrie dilemaveche.ro.
In ceea ce priveste pregatirea mai buna a profesorilor, exista aspecte care ciuntesc aceasta generalizare: inainte de Revolutie meseria de profesor era considerata a fi una privilegiata – de aceea, in invatamint ajungeau, pe langa profesori extrem de bine pregatiti, si pile sau activisti, profesori angajati politic si nu neaparat datorita competentelor.
Cit priveste acel „se facea carte“, sa nu uitam de practica obligatorie la care erau supusi elevii. Cam jumatate din timpul anului scolar era dedicat orelor de practica, cind elevii trebuiau sa mearga in fabrici sau uzine, pentru a-si desavirsi statutul de om al timpurilor socialiste. Bun la carte, bun la strung.
O resto si pe aver rig
