— Mâncăm mai puțin, a răspuns ea fără să ezite. Vindem televizorul. Sau verigheta mea. Important e să nu ajungă pe stradă.
Am simțit cum mi se rupe ceva în piept.
Eu, femeia care arunca zeci de mii de lei pe genți și pe rochii, stăteam acum în casa în care doi oameni simpli se gândeau ce să vândă ca să-mi dea o supă caldă.
Dimineața m-au trezit cu un ceai fierbinte și o felie de pâine prăjită cu margarină. Daniel a plecat la școală, iar Sara a rămas cu mine.
— Stați liniștită, mamă Lidia, mi-a spus. Aici nu e mult, dar e din inimă.
Atunci am știut că testul se terminase.
La prânz, s-a auzit zgomot de mașini pe uliță. Două SUV-uri negre s-au oprit în fața casei. Vecinii au ieșit la porți. Sara a albit la față.
Avocatul meu a coborât primul, apoi bodyguarzii. Daniel s-a întors exact atunci și a încremenit.
— Mamă… ce se întâmplă?
M-am ridicat încet. Mi-am șters mâinile pe hainele vechi și am vorbit clar.
O resto si pe aver rig
