…am adormit pe canapeaua lor mică, cu arcurile ieșite, învelită cu o pătură subțire, care mirosea a detergent ieftin și a casă trăită. Nu mai simțisem de mult atâta liniște.
Credeau că dorm.
Dar eu am auzit tot.
— Sara, nu știu ce-o să facem, a șoptit Daniel. Mama arată rău… n-am mai văzut-o așa niciodată.
O resto si pe aver rig
