Pentru câteva clipe, niciunul nu a mai spus nimic.
Între ei stăteau treizeci de ani de tăceri, de telefoane scurte de sărbători și de promisiuni că „la anul sigur vin”.
Ana s-a dat puțin într-o parte.
— Intră. Cafeaua e aproape gata.
Victor a pășit în curte cu un nod în gât.
Totul părea mai mic decât își amintea. Cireșul din spatele casei era încă acolo, doar că trunchiul îi era crăpat de vreme. Fântâna fusese reparată. Cotețul găinilor fusese mutat mai aproape de șură.
O resto si pe aver rig
