Când Thomas a plecat, am rămas tăcuți. Toată viața crezusem că lucrurile bune nu durează. Asta părea o eroare a universului.
Câteva săptămâni mai târziu am văzut casa. Era mică, solidă, cu miros de praf și cafea veche, cu fotografii pe pereți și cărți pe rafturi. Un loc real.
Noah a spus că nu știe cum să trăiască într-un loc care nu poate dispărea. I-am spus că vom învăța. Am învățat lucruri mai grele.
Când am crescut, nimeni nu ne-a ales. Dar un om care abia își mai amintea de noi a văzut bunătatea și a decis că merită răsplătită.
Sfârșit.
⸻
Notă: Această poveste are caracter narativ și este destinată exclusiv lecturii. Personajele și evenimentele sunt prezentate într-un context ficțional sau inspirat din experiențe de viață, fără pretenția de a reflecta situații reale sau de a oferi concluzii generale.
O resto si pe aver rig
