Am tras un scaun și m-am așezat.
— Ia loc, Andrei. Micul dejun se răcește.
Mama lui a început să se agite.
— Despre ce este vorba?
Femeia din ușă și-a încrucișat brațele ca pentru a-și sublinia cuvintele.
— Poate ar trebui să-i explici tu.
Andrei a rămas fără cuvinte.
Tăcerea lui a umplut încăperea cu o greutate insuportabilă.
Polițistul a scos un dosar din mapă.
— În ultimele luni au fost depuse mai multe sesizări privind deturnare de fonduri, fals în documente și transferuri ilegale prin intermediul firmei pe care o administrați.
Elena a clipit în mod repetat, ca și cum nu ar înțelege ce aude.
— Nu înțeleg.
— Înțelegeți foarte bine, am răspuns eu, fără să-mi schimb calmul.
Toate privirile s-au îndreptat spre mine.
Am inspirat adânc, pregătindu-mă să spun ceea ce știam de luni de zile.
— Timp de șase luni am verificat documente, extrase bancare și contracte. Totul era ascuns în firme paravan și în conturi deschise pe numele unor persoane apropiate.
Andrei a făcut un pas în direcția mea.
— Taci.
Vocea lui parcă își pierduse din autoritate.
— Nu, am spus. De data asta nu.
Femeia care intrase a pus pe masă un dosar voluminos, cu un gest calculat.
— Și eu am fost mințită.
Elena o privea cu confuzie, atât de surprinsă încât nu găsea cuvintele.
O resto si pe aver rig
