Soacra se ridică brusc de pe scaun.
— Dacă îți e așa greu, plecăm!
— Bine, răspunse Elena.
Atât.
Fără țipete.
Fără scandal.
Doar un „bine” spus liniștit.
Și tocmai asta i-a uluit cel mai tare.
Fiindcă toți se așteptaseră s-o vadă cum cedează, ca de obicei.
Doamna Maria clipi de câteva ori.
— Cum adică… bine?
— Fix așa. Dacă veniți neanunțați, dacă mă tratați ca pe o servitoare și dacă nimeni nu mă respectă în propria mea casă… atunci, da, mai bine plecați.
Preț de câteva secunde, nimeni nu se mișcă.
Apoi verișoara își strânse geanta.
După ea, unchiul Gigi își luă haina.
Pe rând, rudele se ridicară de la masă, fără prea multe vorbe.
Nu fiindcă ar fi înțeles.
Ci pentru că nu știau cum să reacționeze când cel călcat ani la rând în picioare nu mai accepta.
Soacra rămase ultima.
Se apropie de Mihai și spuse tare, ca să audă și Elena:
— Nevasta ta s-a schimbat mult.
Mihai privi îndelung spre Elena.
Și atunci se întâmplă ceva neașteptat.
— Nu, mamă, zise încet. Așa a fost mereu. Doar că noi n-am vrut s-o auzim.
O resto si pe aver rig
