„La 10.000 de metri înălțime…”

Fără să verific telefonul.

Doar… am stat.

Adevărul pe care l-am evitat ani de zile
Am realizat atunci ceva simplu și dureros:

nu eram singur pentru că zbor.

Eram singur pentru că mă obișnuisem să fiu așa.

Să nu cer nimic.

Să nu aștept nimic.

Să cred că distanța este normală.

Dar o fetiță de șase ani mi-a arătat contrariul.

Ce a schimbat o piatră
Nu piatra era importantă.

Ci gestul.

Un copil care vede un adult și alege să îi ofere ceva fără motiv.

O resto si pe aver rig

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *