La 10.000 de metri înălțime, lumea pare mică și toate problemele dispar.
Norii devin un ocean alb, tăcut, iar avionul meu pare o navă care taie cerul fără efort.
Acolo sus, sunt doar eu, motoarele și liniștea controlată a cockpitului.
Dar adevărul pe care nimeni nu ți-l spune când devii pilot este acesta:
cu cât urci mai sus, cu atât uneori cobori mai adânc în tine însuți.
Liniștea de după zbor
Astăzi este ziua mea.
Și, ca în multe alte zile, nimeni nu știe cu adevărat.
Pasagerii se grăbesc să își îmbrățișeze familiile la sosire.
Valizele se rostogolesc, ușile se deschid, râsete izbucnesc în terminal.
Iar eu… îmi îndrept uniforma.
Îmi sting emoțiile la fel cum sting motoarele avionului.
O resto si pe aver rig
