Alex a zâmbit ușor.
— Nu-mi mai este.
În weekendul următor, și-a dus mama la restaurant pentru prima dată după mulți ani.
Femeia își netezea emoționată rochia simplă și se uita mereu la meniu fără să îndrăznească să aleagă ceva scump.
Alex a râs.
— Mamă… acum pot să plătesc eu.
Femeia l-a privit cu ochii umezi.
Iar în clipa aceea, băiatul care venise la interviu cu pantofi uzați a înțeles ceva important:
Uneori oamenii te judecă în primele cinci secunde.
Dar valoarea unui om nu stă în hainele lui.
Ci în drumul pe care l-a făcut până să ajungă în fața ta.
O resto si pe aver rig
