— Serios?
— Foarte serios.
Bărbatul a zâmbit.
— Să știi ceva, băiete.
— Ce anume?
— În firma asta hainele se schimbă ușor. Caracterul, mai greu. Iar tu ai venit cu exact ce ne trebuie.
Pentru prima dată în dimineața aceea, Alex a simțit că poate respira normal.
Când a ieșit din clădire, ploaia se oprise.
S-a oprit câteva secunde și și-a privit pantofii uzați.
Dar acum nu i se mai păreau un motiv de rușine.
I se păreau dovada tuturor drumurilor pe care le făcuse ca să ajungă acolo.
În următoarele luni, Alex a muncit mai mult decât oricine din birou.
Ajungea primul și pleca ultimul.
Învăța repede.
Nu se plângea.
Nu căuta scurtături.
Iar oamenii care îl priviseră de sus în prima zi au început încet să-l respecte.
Într-o după-amiază, una dintre femeile de la HR l-a oprit pe hol.
Părea stânjenită.
— Alex… voiam să-mi cer scuze pentru cum s-a desfășurat primul interviu.
O resto si pe aver rig
