Le-a mărturisit cum făcuse naveta ani întregi, ore întregi în care se gândea la viitor și la felul în care ar putea să-și construiască un trai mai bun.
Și le-a spus, fără ocolișuri, că tot ce își dorea era o șansă adevărată — nu milă, nu favoruri, doar ocazia de a-și demonstra valoarea.
După aproape o oră de discuție, directorul s-a ridicat și i-a întins mâna.
— Începem de luni.
Alex a rămas nemișcat câteva secunde.
— Serios?
— Foarte serios.
Bărbatul a zâmbit cu blândețe.
— Să știi ceva, băiete.
— Ce anume?
O resto si pe aver rig
