Alex a intrat din nou în sala de interviu.
De data aceasta, nimeni nu s-a mai uitat la pantofii lui.
L-au întrebat ce știe să facă.
La ce a lucrat.
Ce vrea să învețe.
Iar el a răspuns simplu, fără vorbe mari, cu o sinceritate și o claritate pe care un costum scump nu ți le poate cumpăra.
Le-a povestit cum învățase singur AutoCAD pe un laptop vechi, cum pierduse nopțile încercând să prindă logica programului și cum din greșeli se învățase să nu se descurajeze.
Le-a spus despre zilele în care muncise pe șantiere după școală, despre mușchii obosiți și despre lecțiile pe care i le-a dat munca fizică despre răbdare și precizie.
O resto si pe aver rig
