Dar nu se întâmplă nimic.
Sau se întâmplă prea puțin.
Sau reacția este rece, grăbită, absentă.
Și atunci apare gândul acela care doare mai mult decât lipsa aprecierii în sine:
„Poate nu a contat.”
Dar adevărul este mai complicat.
Pentru că lucrurile făcute manual nu se măsoară în reacții imediate. Ele se măsoară în intenție, în răbdare, în felul în care ai fost prezent în ele. Și asta nu dispare doar pentru că ceilalți nu au știut să vadă.
Când cineva creează ceva cu mâinile lui, investește mai mult decât material sau timp. Investiția reală este emoțională. Fiecare detaliu corectat este o decizie de a nu renunța. Fiecare greșeală reparată este o dovadă de perseverență. Fiecare moment în care ai continuat, deși nu aveai chef, devine parte din obiectul final.
O resto si pe aver rig