— Ana și Matei, a spus ea încet.
Alexandru s-a aplecat. I-a privit. Aceeași linie a sprâncenelor. Aceeași bărbie.
Pentru prima dată în viață, nu a vrut să fugă.
— Nu știu cum să fac asta, a recunoscut el. Dar vreau să încerc. Dacă îmi permiți.
Lucia l-a privit lung. Apoi a dat din cap.
— Nu pentru tine. Pentru ei.
În lunile care au urmat, Alexandru a învățat să schimbe scutece, să adoarmă copii, să fie prezent. A mutat contracte, a refuzat deplasări, a pus viața pe pauză.
Renata a plecat elegant, fără scandal.
Nu a fost ușor. Dar a fost adevărat.
Într-o seară, stând pe podea, cu Ana și Matei jucându-se lângă el, Alexandru a înțeles ceva simplu:
Nu fusese niciodată nepregătit pentru familie.
Doar speriat. Iar uneori, viața nu te întreabă dacă ești gata. Îți pune responsabilitatea în brațe. Și te lasă să devii omul de care e nevoie.
O resto si pe aver rig
