— Nu mai este.
Alexandru a intrat disperat în casă.
Dar aproape tot dispăruse.
Tablourile.
Ceasurile.
Seiful.
Chiar și mașina din garaj.
Telefonul i-a vibrat din nou.
Număr necunoscut.
A răspuns tremurând.
Era Mircea.
Vocea lui era calmă.
Prea calmă.
— Ascultă-mă bine, Alexandru. În acest moment nu mai ai bani, casă, firmă sau protecție. Și asta e doar începutul.
— Domnule Dumitrescu, pot explica…
— Nu. Vei explica la poliție.
Alexandru a amuțit.
— Accidentul Andreei n-a fost accident. Avem dovezi. Analize. Mesaje șterse. Tot.
Pe fundal se auzea o sirenă.
Două mașini de poliție au intrat pe poartă exact atunci.
Alexandru a făcut un pas în spate.
Apoi încă unul.
Dar nu mai avea unde fugi.
Când polițiștii i-au pus cătușele, vecinii ieșiseră deja pe la porți și balcoane. Oamenii șușoteau. Unii filmau cu telefoanele.
Iar Alexandru, omul care pozase ani întregi în soț perfect și afacerist de succes, cobora treptele cu capul plecat.
O resto si pe aver rig
