În liniștea aceea scurtă, în care timpul parcă a clipit, mi-am dat voie să zâmbesc din nou. Uneori, cele mai serioase presentimente se sting în fața unui gest jucăuș. Iar eu îmi doream fix asta: să pot adormi mai târziu cu senzația că am lăsat în urma mea o urmă de lumină, nu o dâră de teamă.
Nu eram acolo ca să-l controlez; eram acolo ca să-mi liniștesc inima. Un mesaj mic, o farsă tandră și dorința sinceră de a mă bucura și eu, în felul meu, de seara lor „doar o petrecere”.
Aceasta este o poveste bazată pe informații fictive și nu trebuie luată ca atare. Este o poveste recreațională ca oricare alta, iar asemănările cu viața reală sunt pur întâmplătoare.
O resto si pe aver rig
