În orașe, adolescenții învățau meserii. Școlile profesionale pregăteau sudori, mecanici, electricieni, tâmplari.
Mulți începeau să muncească înainte de 20 de ani.
Educația și disciplina
Școala era strictă. Profesorii aveau autoritate reală. Elevii nu contestau regulile la fel de ușor ca astăzi.
Caietele, manualele și tabla erau principalele instrumente. Nu existau laptopuri, prezentări sau internet.
Elevii citeau mult. Biblioteca era locul unde găseai informația.
În lipsa tehnologiei, memoria era antrenată constant. Poeziile, formulele și datele istorice erau învățate pe de rost.
Apariția televiziunii
În anii ’70 și ’80, televiziunea a început să schimbe viața oamenilor. În multe familii era un singur televizor.
Vecinii veneau uneori să urmărească programele împreună.
Programul era scurt, câteva ore pe zi. În România anilor ’80, uneori doar două ore.
Paradoxal, tocmai lipsa opțiunilor făcea ca acele momente să fie mai intense. O emisiune sau un meci important devenea un eveniment pentru toată familia.
O generație care a văzut schimbarea lumii
Cei născuți între 1940 și 1985 au trăit transformări istorice majore.
Au văzut trecerea de la radio la televiziune, de la scrisori la email, de la telefon fix la smartphone. Au văzut apariția computerelor și apoi explozia internetului.
O resto si pe aver rig
