Un om născut în 1955 își amintește cum pleca dimineața de acasă și se întorcea abia seara. Nu exista telefon mobil. Părinții nu știau unde este, dar știau că se va întoarce când se aprind becurile pe stradă. Copiii se jucau în curte, pe uliță sau pe câmp. Bicicleta, mingea și prietenii erau tot universul lor.
Pentru cei născuți între 1940 și 1985, copilăria și tinerețea au arătat complet diferit față de ceea ce trăiesc generațiile de astăzi. Au crescut într-o lume fără internet, fără telefoane inteligente și fără rețele sociale. Tehnologia exista, dar era rară și simplă. Viața era organizată în jurul familiei, al comunității și al muncii.
Această generație a prins două lumi. Una analogică și una digitală.
Copilăria înainte de ecrane
Pentru cei născuți după Al Doilea Război Mondial, copilăria era în mare parte în aer liber. Majoritatea familiilor nu aveau televizoare până în anii ’70, iar în multe sate televizorul a ajuns chiar mai târziu.
Distracția era inventată de copii. Se juca fotbal cu mingea de cârpă, „de-a v-ați ascunselea”, „șotron”, „leapșa”. Bicicleta era o comoară. Cine avea una era considerat norocos.
O resto si pe aver rig
