Sursele poluării marine sunt multiple. O parte provin direct din activităţi maritime — debarcări sau pierderi de pe nave — dar majoritatea provin de pe uscat, prin sisteme fluviale care transportă plasticul din zone foarte populate către mări şi oceane. De asemenea, echipamentele de pescuit abandonate sau rupte contribuie net la acumularea de resturi care afectează fauna marină şi formează adevărate „zonuri moarte” sau aglomerări de deşeuri la suprafaţă şi sub ea.
Descompunerea, microplasticele şi riscurile chimice
Odată ajuns în mediul marin, plasticul suferă un proces lent de fragmentare: bucăţi din ce în ce mai mici se desprind, generând microplastice care se pot suspenda în coloana de apă sau se aşează pe fundul oceanului. Aceste fragmente nu sunt doar fizic dăunătoare; ele pot transporta şi elibera substanţe chimice utilizate la fabricarea materialelor plastice sau adsorbite din apă, cu potenţial impact toxic pentru organismele care le înghit.
O resto si pe aver rig