— A zis că pământul e al lui acum… că voi sunteți prea bătrâni să mai decideți ceva…
Casa fusese trecută pe numele lui cu niște hârtii.
Hârtii pe care moș Ion le semnase fără să înțeleagă.
Matei a strâns pumnii.
Dar apoi a respirat adânc.
A scos încet din buzunar hârtia împăturită.
— Tată… eu nu am venit cu mâna goală.
A întins biletul de loterie și documentul de confirmare.
— Am câștigat.
Părinții au rămas fără cuvinte.
— Avem destui bani… peste 2 milioane de lei.
Moș Ion a clătinat din cap.
— Nu ne trebuie bani, băiete… noi doar…
— Ba da, tată.
Matei s-a ridicat.
— Ne trebuie dreptate.
A doua zi dimineață, tot satul vorbea.
Matei adusese un avocat din oraș.
Hârtiile semnate de moș Ion fuseseră făcute prin înșelăciune.
Iar legea era clară.
După câteva săptămâni, casa și pământul s-au întors înapoi la părinți.
O resto si pe aver rig
