Când ușile bisericii s-au închis iar, am mers încet spre sicriu. Mi-am așezat palma pe lemnul rece, ca pe o promisiune pe care nu apucasem s-o rostesc.
— Erai mai puternică decât credeai, copila mea, am șoptit.
Și, pentru prima dată în ziua aceea, printre lacrimi, am simțit pace. Ana și-a spus povestea. Iar adevărul a câștigat.
Aceasta este o poveste bazată pe informații fictive și nu trebuie luată ca atare. Este o poveste recreațională ca oricare alta, iar asemănările cu viața reală sunt pur întâmplătoare.
O resto si pe aver rig
