— Nu mi-ai spus asta… — a început ea, dar Andrei i-a înfipt degetele în braț, disperat.
— Taci!
Preotul a privit în jos, cu umerii împovărați de ceea ce auzise. Un bărbat din spate a mormăit, într-o înghețată compasiune prost plasată:
— Săracul…
M-am ridicat încet. Picioarele îmi tremurau, dar vocea mi-a rămas limpede, de parcă abia atunci și-ar fi găsit direcția.
— Ai pierdut, i-am spus lui Andrei. Nu doar bani. Totul.
Au fost chemați polițiștii, chiar acolo, la cimitir. Între timp, martorii au început să vorbească. Vecini. Verișori. Prietena Anei, cea care știa adevărul, care îl purtase ca pe o povară prea grea până în clipa aceea.
Andrei a fost dus departe, palid, învins și fără urmă de siguranță. Raluca a rămas pe loc, cu capul plecat, în singurătatea bruscă a celui care înțelege că nu mai are ce spune.
O resto si pe aver rig
