Apoi, într-o zi ca oricare alta, o carte poștală a sosit din Egipt.
Nu era o scrisoare mare sau un plic voluminos, nici un pachet care să aducă cu el promisiuni. Era doar o carte poștală, subțire, cu o imagine pe față care parcă voia să-mi spună ceva dincolo de distanța marii și a anilor. Pe verso, un text scurt. Și, mai presus de toate, o adresă — o adresă care m-a izbit cu nonsensul ei: era situată la doar trei mile de casa noastră din Ohio.
Gândul meu inițial a fost că aceasta va fi încă o rană deschisă. M-am pregătit să văd doar un memento crud al trecutului, o piesă mică, dar ascuțită, menită să-mi reamintească ce pierdusem. O carte poștală din Egipt, venind până aici, părea că ar avea scopul de a reaprinde acea durere veche, de a mă arunca iar în acele amintiri care nu m-au lăsat să uit.
O resto si pe aver rig
