Parte 1
Timp de douăzeci de ani am trăit cu convingerea că fiica mea dispăruse dintr-o grădină din Cairo.
În mintea mea, imaginea acelei grădini a rămas nemișcată: un loc unde soarele atârna greu deasupra palmierilor, mirosul de condimente se amesteca cu aerul uscat, iar râsetele copiilor păreau să se piardă printre aleile înguste. În acea imagine, fiica mea se pierduse, iar eu, zi de zi, m-am obișnuit cu absența ei ca și cum ar fi fost o umbră care nu dispare.
O resto si pe aver rig
