Douăzeci de ani. Douăzeci de ani în care fiecare silueta străină putea fi ea, fiecare copilce trecea pe lângă mine îmi aducea speranță și durere, și fiecare sunet legat de Egypt întorcea rana deschisă. Am încercat să trăiesc normal; am muncit, am întreținut relațiile care rămăseseră, am încercat să evit să mă prăbușesc sub greutatea amintirilor. Dar în sufletul meu a rămas mereu acea certitudine amară: că fiica mea dispăruse din acea grădină din Cairo.
O resto si pe aver rig
