Maria nu acordă prea multă atenție.
Era ocupată cu aranjarea meselor.
— O persoană care ne-a demonstrat că integritatea și bunătatea au o valoare neprețuită.
Toți ascultau curioși.
— Vă rugăm să o primiți cu aplauze pe Maria Popescu.
Femeia a rămas nemișcată.
Credea că este o greșeală.
Dar toți o priveau și aplaudau.
Cu pași nesiguri, a urcat pe scenă.
Directorul Victor Stan i-a înmânat o plachetă comemorativă.
— Această companie este mai bună datorită oamenilor ca dumneavoastră.
Sala întreagă s-a ridicat în picioare.
Maria plângea.
Nu pentru premiu.
Ci pentru că, pentru prima dată după mulți ani, se simțea văzută.
Se simțea apreciată.
Se simțea respectată.
În acel moment, ușile sălii s-au deschis.
Un tânăr îmbrăcat într-un halat alb a intrat și s-a îndreptat spre scenă.
O resto si pe aver rig
