Codruța Filip a vorbit recent despre una dintre cele mai importante perioade din adolescența sa: momentul în care, la numai 14 ani, a plecat de acasă pentru a urma liceul. Artista și-a amintit cu emoție de acei ani, de despărțirea de familie, de viața la cămin și de responsabilitățile pe care a fost nevoită să le învețe mult mai devreme decât alți tineri de vârsta ei.
Expresia prin care a descris acel început, „Am plecat…”, concentrează o întreagă poveste despre curaj, dor, maturizare și încrederea de a porni pe un drum nou. Pentru Codruța Filip, mutarea departe de casă nu a însemnat doar schimbarea școlii, ci primul pas către independență și către parcursul artistic pe care avea să îl construiască mai târziu.
Codruța Filip a plecat de acasă la doar 14 ani
Artista este originară din Tătăruși, o localitate mică, iar la vârsta adolescenței a decis să își continue studiile la Iași. Acolo a locuit la căminul liceului, departe de liniștea casei părintești și de prezența zilnică a familiei.
Chiar dacă distanța față de casă nu era foarte mare, plecarea a fost o încercare importantă pentru o adolescentă de 14 ani. Schimbarea mediului, programul diferit, regulile internatului și lipsa părinților au venit la pachet cu emoții intense, dor și multe momente de adaptare.
Sprijinul familiei a avut un rol esențial. Părinții au avut încredere în ea și au susținut-o în alegerea făcută, iar acest lucru i-a dat putere. În același timp, încrederea primită a venit și cu o responsabilitate mare: aceea de a demonstra că se poate descurca singură și că poate face față noului început.
Viața la cămin și regulile care au format-o
Odată ajunsă la Iași, Codruța Filip a descoperit o lume complet diferită de cea de acasă. Căminul nu era doar locul în care dormea, ci un spațiu în care trebuia să respecte reguli, să împartă camera cu alte colege și să se adapteze unui ritm nou.
Programul era strict, viața de zi cu zi era organizată după reguli clare, iar ieșirile se făceau doar cu bilet de voie. Pentru un copil obișnuit cu libertatea și confortul de acasă, toate aceste lucruri puteau părea dificile la început. Cu timpul, însă, artista a înțeles că disciplina de atunci avea să o ajute mai târziu.
A învățat să își împartă timpul între ore, teme, repetiții și activități extrașcolare. A învățat să aibă grijă de lucrurile ei, să ia decizii fără ca părinții să fie mereu aproape și să se integreze într-un colectiv nou.
O resto si pe aver rig
