Cenușa vegetală, obținută în urma arderii materialului ligno-celulozic, reprezintă o sursă valoroasă de nutrienți pentru sol, având o compoziție bogată în elemente esențiale pentru dezvoltarea plantelor, cu excepția azotului. Printre cele mai importante substanțe conținute se numără fosforul, potasiul, calciul, magneziul și oligoelementele, acestea având un rol fundamental în procesele fiziologice și metabolice ale plantelor.
În gospodăriile în care lemnul este utilizat ca principal combustibil pentru încălzire, cenușa rezultată poate acoperi aproape integral necesarul de fosfor și potasiu al unei grădini de dimensiuni mici sau medii, fiind astfel o alternativă economică și sustenabilă la fertilizanții chimici de sinteză. Pe lângă lemn, alte surse de cenușă utilizabilă includ paiele, gunoiul vegetal, cocenii, tulpinile de floarea-soarelui, hârtia neimprimată și scoarța copacilor. În schimb, cenușa provenită din arderea cărbunilor de mină nu este recomandată în agricultură, din cauza conținutului ridicat de metale grele și a compoziției dezechilibrate.
Pentru a-și păstra proprietățile fertilizante, cenușa trebuie colectată și depozitată corespunzător. Datorită caracterului său higroscopic, în contact cu umiditatea atmosferică, aceasta își pierde o parte considerabilă din eficiența agronomică. Prin urmare, este recomandată stocarea cenușii în saci de plastic închiși etanș, feriți de umezeală, în special în timpul sezonului rece. O greșeală frecventă în practica agricolă este aplicarea cenușii direct pe stratul de zăpadă, unde nutrienții valoroși sunt spălați de topirea apei, fără a mai ajunge efectiv în sol.
O resto si pe aver rig
