La câțiva pași de fetiță se afla Andreea, fosta soție. Prezența ei, discretă și concentrată pe lista de cumpărături, a adăugat greutate acelui moment. În aceeași clipă, toate frazele rostite de el în ultimii ani — acele „nu am copii” — au căpătat altă greutate. Nu mai păreau simple cuvinte, ci o barieră care se fisura sub privirea unui copil.
Își simțea palmele reci pe cutia cu medicamente. A privit din nou fetița: aceeași nuanță de ochi, același joc al zâmbetului, aceeași gropiță care apărea de fiecare dată când colțul gurii urca puțin. Fiecare detaliu îi confirma ceea ce inima începuse deja să șoptească. Între întrebări nerostite și emoții greu de ordonat, timpul părea să curgă altfel.
O resto si pe aver rig
