Întâlnirea care schimbă totul
Apoi, în spatele lui, s-a auzit o voce de copil. Un timbru cald, clar, imposibil de ignorat. Reacția a fost imediată: un val de emoție i-a trecut prin corp, ca și cum aerul din încăpere s-ar fi subțiat brusc. A întors capul încet, aproape temător, spre izvorul acelui glas.
— Mami, uite… nenea ăla seamănă cu mine.
S-a simțit de parcă cineva ar fi apăsat pe pauză în jurul lui. Lângă raftul cu vitamine stătea o fetiță de aproximativ trei ani, cu părul blond închis și ochii mari, căprui. Privirea ei curioasă, luminoasă, îi atingea fața ca o oglindă necruțătoare. Zâmbetul ei a scos la iveală o gropiță în obraz — acel detaliu mic, familiar, care, fără să vrea, a conectat două lumi separate de tăcere.
Într-o fracțiune de secundă, expresia copilului a scos la suprafață amintiri pe care le credea îngropate. O asemănare izbitoare, însoțită de acel semn distinctiv, i-a dat peste cap liniștea pe care și-o construise cu migală. Nu era nevoie de cuvinte în plus: chipul micuței spunea destul.
O resto si pe aver rig
