S-a lăsat tăcerea.
Chelnerița a început să plângă.
Bărbatul, care își întorsese capul, s-a ridicat și a dat din cap.
„Știam că o duce bine. Dar nu știam cât de bine.”
În săptămânile care au urmat, Doru nu numai că a reparat casa.
A reparat conexiunile electrice.
A predat sacii exact așa cum erau marcați.
A ajutat cu acoperișurile. A cărat lemne. A reparat garduri.
Și satul a început să vină la el.
Un vecin i-a adus materiale pe care le mai avea de la un proiect.
Altul i-a găsit un loc de muncă la o firmă de construcții dintr-un oraș apropiat.
A plătit factura la electricitate înainte să poată scoate măcar banii.
În decurs de o lună, casa arăta diferit.
Olivul a fost îndreptat. Geamurile au fost înlocuite. Buruienile au fost curățate.
O resto si pe aver rig
