Sacrificiile făcute de Angelica Stoican
Povestea Niculinei Stoican este strâns legată de destinul mamei sale, Angelica Stoican. Aceasta a ales să păstreze sarcina și să își crească fiica singură, într-o perioadă în care o astfel de decizie venea cu presiuni uriașe și cu multă judecată din partea comunității.
Artista a vorbit cu emoție despre sacrificiile făcute de mama sa. Pentru Angelica Stoican, alegerea de a-și crește copilul a însemnat renunțarea la liniștea unei tinereți obișnuite și asumarea unei poveri sociale greu de dus în acele vremuri.
„Mama a trebuit să sacrifice tot, toată liniștea ei, tot ce trăia ca domnișoară. În vremurile acelea nu exista libertatea de acum. Erai stigmatizat”, a spus Niculina Stoican.
Aceste cuvinte arată nu doar durerea unei fiice, ci și admirația pentru femeia care a ales să o aducă pe lume și să o crească în ciuda presiunilor. Angelica Stoican a devenit pentru Niculina nu doar mamă, ci și sprijin, model și reper.
O copilărie marcată de judecata celor din jur
Într-o societate în care normele erau mult mai rigide, copiii crescuți fără tată erau adesea priviți prin prisma unor prejudecăți nedrepte. Niculina Stoican a simțit această realitate încă din copilărie, iar felul în care i se repeta că „nu are tată” a lăsat urme adânci.
Artista nu vorbește despre această perioadă cu revoltă, ci cu o luciditate matură. A înțeles, în timp, contextul în care s-au petrecut lucrurile și a încercat să nu rămână prizoniera resentimentelor.
Totuși, suferința copilului care crește cu o lipsă atât de mare nu poate fi negată. Absența tatălui a fost o rană, iar drumul spre împăcare a fost lung.
Proces de cinci ani pentru recunoașterea paternă
Pentru ca tatăl biologic să o recunoască oficial, a fost nevoie de un proces care a durat cinci ani. Situația a fost complicată și de poziția pe care bărbatul o avea în comunitate. Potrivit mărturisirilor artistei, acesta era profesor și director de școală, iar influența sa a făcut ca lucrurile să fie și mai dificile.
„S-au judecat 5 ani ca el să mă recunoască. El avea o anumită poziție și el și soția lui cu care s-a căsătorit, aveau putere, aveau influență”, a povestit Niculina Stoican.
Procesul nu a fost doar o procedură juridică, ci și o luptă pentru adevăr și pentru recunoaștere. Pentru un copil, faptul de a fi recunoscut de propriul părinte are o încărcătură emoțională imensă. În cazul Niculinei, acest drum a fost lung, dureros și marcat de tensiuni
O resto si pe aver rig
