Moștenirea primită de la tată
În ciuda absenței și a durerii, Niculina Stoican a ajuns să privească anumite lucruri cu mai multă împăcare. Artista a mărturisit că recunoaște în ea trăsături pe care le asociază cu tatăl biologic, mai ales în plan cultural și intelectual.
A vorbit despre pasiunea pentru limba română, despre aptitudinile oratorice și despre faptul că a obținut nota maximă la Bacalaureat la această materie. Pentru ea, aceste calități par să fie o formă de moștenire care a venit, într-un fel, de la tatăl absent.
Această perspectivă arată o maturitate profundă. Niculina nu neagă durerea, dar nici nu își reduce povestea doar la suferință. A reușit să vadă și ceea ce a primit, chiar dacă relația cu tatăl nu a fost una apropiată.
Drumul către iertare
Una dintre cele mai emoționante mărturisiri ale artistei este legată de iertare. Niculina Stoican spune că a ajuns, în timp, să se împace cu propriile reproșuri și cu durerea purtată ani la rând.
„Eu am ajuns la a mă ierta pe mine pentru tot ce i-am reproșat”, a spus artista.
Această declarație arată că iertarea nu este întotdeauna doar despre ceilalți. Uneori, cel mai greu este să te eliberezi de vinovății, de întrebări și de reproșurile pe care le-ai purtat în tine.
Pentru Niculina Stoican, împăcarea cu trecutul nu a venit peste noapte. A fost un proces interior, construit în timp, prin înțelegere, maturizare și acceptare.
O resto si pe aver rig
