Niculina Stoican a povestit că și-a văzut tatăl biologic doar de două ori în viață. Pentru un copil, o astfel de absență nu este doar un detaliu biografic, ci o rană profundă, care marchează felul în care se construiește identitatea și încrederea în sine.
Artista a crescut cu sentimentul că trebuie să fie mai puternică, mai atentă și mai responsabilă, tocmai pentru că în viața ei lipsea figura paternă. Nu era vorba doar despre lipsa fizică a tatălui, ci și despre felul în care această realitate îi era amintită de cei din jur.
„L-am văzut pe tata de două ori în viața mea. Știam, că mi se repeta: tu nu ai tată, trebuie să ai grijă. Era o apostrofare”, a mărturisit Niculina Stoican.
Cuvintele sale arată cât de greu poate apăsa asupra unui copil o etichetă pusă de societate. În loc să fie protejată de judecăți, artista a simțit încă de mică presiunea unei situații pe care nu ea o alesese.
Prima întâlnire cu tatăl biologic
Prima întâlnire reală cu tatăl său biologic a avut loc când Niculina Stoican avea 20 de ani. Momentul s-a petrecut la o nuntă din sat, într-un context în care artista l-a văzut, dar nu a avut parte de o discuție care să aducă apropiere sau clarificare.
Nu a existat un dialog între ei, nu a existat o explicație care să vindece anii de absență. A existat doar o privire și o imagine care i-a rămas întipărită în memorie.
Niculina l-a descris ca fiind „un bărbat frumos, cu niște ochi foarte pătrunzători”. Această imagine a rămas una puternică, dar nu a schimbat realitatea dureroasă a copilăriei sale. Tatăl pe care îl întâlnise atât de rar nu a devenit, în acel moment, o prezență reală în viața ei.
Pentru artistă, acea întâlnire pare să fi fost mai degrabă o confirmare a unei absențe decât începutul unei relații. O imagine frumoasă, dar departe de vindecarea pe care un copil o poate aștepta, chiar și ajuns la maturitate.
O resto si pe aver rig
