Nu existau dimensiuni uriașe sau “mărește câțiva cenți în plus”.
Mâncarea era oferită ca hrană, nu ca sațietate.
Stomacul nu a fost întins de-a lungul anilor de exces.
5. Televiziunea nu a dominat viața
Televiziunea avea un program.
L-am pornit să urmăresc programul, apoi l-am oprit.
Nu erau maratoane nesfârșite sau ecrane pornite toată ziua.
Copiii au avut o oră sau două la televizor, apoi au ieșit afară să se joace.
În plus:
Nimeni nu a mâncat în fața ecranului
Masa era pentru mâncat, nu pentru distragere
Astăzi petrecem mai mult de 11 ore pe zi în fața ecranelor.
În anii ’70, doar 2.
6. Stresul nu a fost consumat
Nu a existat un bombardament constant de vești proaste, mesaje, emailuri și notificări.
Stresul era punctual, nu permanent.
Iar mâncarea nu era un anestezic emoțional.
Dacă cineva era trist, ieșea la plimbare, vorbea cu un vecin sau făcea ceva cu mâinile.
Și asta consuma energie.
În plus, dormea mai bine.
Și somnul reglează hormonii foamei.
7. Munca era mișcare
Chiar și joburile de birou necesitau mutarea:
Mergi pe jos la celelalte etaje
Căutare fișiere
Du-te la bancă
Purtarea hârtiilor
Urcatul scărilor
Joburile manuale erau și mai comune: agricultură, fabrici, construcții, întreținere.
Munca în sine era exercițiu.
8. Nu existau ecrane personale
Nu existau telefoane mobile, nici calculatoare, nici jocuri video avansate.
Dacă te plictiseai, ieșeai.
Dacă voiai să vezi prietenii, îi vizitai.
Dacă voiai să te distrezi, făceai ceva.
Plictiseala împingea mișcarea.
Astăzi, plictiseala ne lasă pe loc.
Adevărul pe care nimeni nu vrea să-l accepte
Oamenii din anii ’70 nu erau mai disciplinați.
Trăia într-un mediu care o obliga să se miște și să mănânce în echilibru.
Astăzi trăim într-o lume concepută să te țină în viață, să mănânci toată ziua și să stai în fața unui ecran.
O resto si pe aver rig
