— Nu vreau să mă mai rog de nimeni să mă lase în propria casă, a răspuns simplu.
În zilele următoare, nu i-a spus nimic lui Radu. Dar a început să facă exact ceea ce făcea înainte să devină, în ochii lui, doar „soția care nu produce bani”.
Și-a actualizat CV-ul, a sunat o fostă colegă de la biroul de contabilitate unde lucrase cândva, a început să caute chirii. A strâns actele copiilor, facturile, documentele apartamentului, le-a așezat în dosare ca pe niște ziduri ordonate ale unei vieți pe care voia s-o protejeze.
Și a observat ceva ciudat: cu cât ea devenea mai liniștită, cu atât Radu părea mai neliniștit.
Într-o seară, el a intrat pe ușă și a găsit-o aplecată peste laptop.
— Ce faci? a întrebat, încercând să-și mascheze curiozitatea.
— Îmi caut serviciu.
— Așa, dintr-odată?
— Nu asta voiai? a răspuns ea, fără să ridice tonul.
Radu a rămas câteva secunde tăcut, ca și cum ar fi căutat un traseu nou pe o hartă veche.
— Nu trebuie să reacționezi așa exagerat, a spus în cele din urmă.
Mariana aproape că a zâmbit. Omul care planificase la rece cum s-o scoată din casă îi spunea acum că exagerează.
O resto si pe aver rig
