— Poți să vii puțin pe la mine?
Tonul a fost suficient. În mai puțin de o oră, Alina intra în bucătărie, cu obrajii înroșiți de graba scărilor.
Mariana i-a pus în față un tabel imprimat.
Alina a rămas fără cuvinte câteva secunde, citind cu atenție coloanele.
— Doamne… omul ăsta chiar și-a făcut planul complet, a șoptit în cele din urmă.
— Cred că are pe altcineva, a spus Mariana, fără tremur în glas.
— „Cred”? a ridicat Alina sprânceana.
Mariana i-a întors laptopul. Pe ecran se vedeau un nume și o adresă.
— În același bloc?! a exclamat Alina.
Mariana a dat din cap afirmativ.
— Nu știu de cât timp.
Alina a închis încet laptopul, ca și cum ar fi tras cortina peste o scenă urâtă.
— Și ce vrei să faci? a întrebat, atentă la fiecare gest al Marianei.
Mariana a privit spre geamul bucătăriei. Afară începuse o ploaie măruntă, ordonată, care spăla aerul.
O resto si pe aver rig
