— Radu… tu chiar vrei să plec? a întrebat ea, în cele din urmă.
Întrebarea l-a surprins pentru o clipă, dar și-a revenit repede, strângând cana între degete.
— Iar dramatizezi. Ți-am spus doar că trebuie să contribui și tu, a spus calm.
— Și dacă nu pot?
El și-a luat cana de cafea, pregătit să încheie discuția.
— Atunci găsești o soluție. Suntem adulți.
Atât. Fără nicio urmă de vinovăție. Fără ezitare. Cuvinte reci, așezate ca niște pietre.
Mariana a simțit în interior ceva clar și rece. Nu era furie. Era limpezime.
După ce copiii au plecat la școală, a sunat-o pe sora ei, Alina.
O resto si pe aver rig
