Copiii încă se jucau departe, neștiutori, iar Marius le supraveghea, la distanță. Aerul rece al muntelui părea să curățească pentru o clipă complicitățile care ne legaseră atât de mult timp.
Știam că vor urma întrebări, consecințe, poate procese. Dar, pentru moment, am simțit doar ușurarea și teama amestecate: ușurarea că adevărul era înregistrat și teama pentru ceea ce acel adevăr va declanșa.
Valeria a coborât înapoi, fără grabă, și s-a așezat la margine, cu mâinile tremurânde. Nu a încercat să explice mai mult. Cuvintele fusese spuse și nu mai aveau nevoie de completări.
Aveam în față consecințele unei vieți construite pe tăinuri. Și știam că, odată cu înregistrarea aceea, nimic nu va mai fi la fel.
Aceasta este o poveste bazată pe informații fictive și nu trebuie luată ca atare. Este o poveste recreațională ca oricare alta, iar asemănările cu viața reală sunt pur întâmplătoare.
O resto si pe aver rig
