Mulți oameni fac schimbări radicale doar pentru că durerea face mediul actual greu de suportat. Totuși, ceea ce astăzi pare insuportabil poate deveni mâine un refugiu plin de amintiri prețioase.
Claritatea vine treptat. A-ți acorda timp nu este un semn de slăbiciune, ci o formă de protecție. Deciziile care îți afectează viitorul ar trebui luate dintr-o stare de calm, nu de tristețe.
2. Nu te izola și nu te închide în suferință
După moartea partenerului, tăcerea poate deveni apăsătoare. Mesele luate singur, nopțile lungi și diminețile fără companie pot crea tentația de a te retrage din lume.
Problema este că izolarea prelungită nu protejează iubirea și nici nu onorează memoria persoanei dragi. Ea doar alimentează tristețea și slăbește moralul.
Viața nu s-a terminat; doar și-a schimbat forma. Menținerea legăturii cu ceilalți, conversațiile, o cafea împărtășită, participarea la activități sau grupuri sociale ajută la păstrarea inimii deschise.
A onora persoana care a plecat nu înseamnă să dispari în tristețe, ci să continui să trăiești cu un scop.
3. Nu renunța la controlul asupra finanțelor tale
După o pierdere, mulți vârstnici încep să depindă financiar de copii sau de alte rude. Uneori totul începe cu mici favoruri: cineva plătește facturile, se ocupă de documente sau gestionează banii.
Însă atunci când independența financiară se pierde, se pierde și capacitatea de a lua decizii libere.
Menținerea controlului asupra pensiei, economiilor, asigurărilor și conturilor este o formă de respect față de tine și față de viața pe care ai construit-o împreună cu partenerul tău.
O resto si pe aver rig